Orchestra "Lăutarii", condusă de maestrul Nicolae Botgros, va susţine un concert de excepţie în Piaţa Marii Adunări Naţionale de Ziua Limbii Române.sursa: publika.md

Orchestra "Lăutarii", condusă de maestrul Nicolae Botgros, va susţine un concert de excepţie în Piaţa Marii Adunări Naţionale de Ziua Limbii Române.
Deportaţilor le era permis să ia câte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preţ sau mai util în bagajele celor deportaţi le împărţeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcaţi în camioane sau chiar - în unele sate - în căruţe, fiind duşi până la gara de trenuri.
În staţiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separaţi în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici şi bătrânii - aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă şi hrană. Pe vagoane scria: Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieşiţi-le în cale cu flori! sau Emigranţi voluntari.
În Basarabia, 90 vagoane au pornit din staţia Taraclia, 44 vagoane - din staţia Basarabeasca, 44 vagoane - din staţia Căuşeni, 48 vagoane - din staţia Tighina, 187 vagoane - din staţia Chişinău, 48 vagoane - din staţia Ungheni, 83 vagoane - din staţia Ocniţa, 133 vagoane - din staţia Bălţi, 73 vagoane - din staţia Floreşti, 40 vagoane - din staţia Râbniţa, 38 vagoane - din staţia Bolgrad, 103 vagoane - din staţia Arţiz, 340 vagoane - din staţia Cernăuţi.
Drumul spre punctele de destinaţie a durat vreo două-trei săptămâni. Condiţiile erau îngrozitoare. În plină vară, ei duceau lipsă de apă potabilă, fiecăruia revenindu-i doar câte 200 grame de apă pe zi, iar de mâncare li se dădea doar peşte sărat. La fiecare oprire a trenului, în câmp se aruncau cadavre, care, fie că erau îngropate sumar, fie că erau lăsate ca hrană animalelor. Pe parcursul drumului, deportaţilor nu le-a fost acordată nici o asistenţă sau consultaţie medicală. Astfel, în vagoanele murdare şi fără asigurarea celor mai elementare condiţii sanitare s-au răspândit diverse boli infecţioase şi mulţi suferinzi au decedat din această cauză. La unele gări feroviare, câtorva persoane li se permitea să iasă pentru câteva minute afară, la aer curat. Cineva era trimis după apă potabilă. În cazul tentativelor de evadare, imediat se dădea ordinul de împuşcare, astfel că nu era nicio posibilitate reală de a scăpa din acel tren al morţii.
Contingentul deportat era distribuit în felul următor: capul familiei, arestat, era izolat de soţie şi copii şi dus în lagărul de muncă forţată, în GULAG. Ceilalţi membri ai familiei erau trimişi în Siberia sau Kazahstan.
Cei deportaţi în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrân, erau repartizaţi la muncă în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri şi în cooperative meşteşugăreşti. Pentru munca depusă nu erau remuneraţi echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai.
Dintr-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an, deportaţii din RSSM au fost amplasaţi în RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk (5.787) şi Krasnoiarsk (470). În Kazahstan, deportaţii din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) şi Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersaţi în 41 de raioane.
Numărul celor deportaţi se ridică la peste 22.000 de persoane. După alte surse, numărul deportaţilor ar fi fost de 24.360, sau chiar de 30.000 de persoane.



În conflictul din Siria, alături de jihadiştii arabi luptă şi peste 500 de radicali musulmani rezidenţi în statele din Europa Occidentală. De partea cealaltă, armata siriană beneficiază de ajutorul în teren al libanezilor de la Hezbolah (Partidul lui Dumnezeu). Acum însă, alături de forţele regimului naţionalist secular vor lupta şi voluntari din Europa de Est, toţi din fostele republici sovietice.
Printre ţările care susţin logistic, politic, financiar şi chiar militar insurgenţa islamistă din Siria se numără SUA, Turcia, Arabia Saudită, Iordania şi Qatarul. Pe de altă parte, regimul politic de la Damasc este sprijinit de Rusia, China şi Iran. Conform estimărilor ONU, peste 80.000 de persoane şi-au pierdut viaţa în urma violenţelor care au început în luna martie a anului 2011.