Pe 27 martie la Chişinău dăm mână cu mână cei cu inima română

Pe data de 27 martie 2010 vom sărbători la Chişinau 92 de ani de la unirea Basarabiei cu România. Invităm deopotrivă români din dreapta şi din stânga Prutului alături de noi la această sărbătoare.

Pentru cei din România:

Dedicații speciale la Fabrica de Staruri 2

Câteva mesaje surprinzătoare și totodată amuzante au fost trimise aseară la LIVE-ul de la Fabrica de Staruri 2. Acestea au fost adresate prietenilor noștri de la Ciocana. :)

Antonescu și deportarea țiganilor în Transnistria

Ideea deportarii tiganilor in Transnistria i-a apartinut maresalului Ion Antonescu si nu a avut ca scop lichidarea fizica a tiganilor. Antonescu a recunoscut la procesul din 1946 ca el este responsabil de deportarile din Transnistria. Romanii au fost impotriva deportarii tiganilor in Transnistria. Masura deportarii tiganilor in Transnistria a fost una cat se poate de nepopulara a regimului Antonescu. Oameni politici - ca Dinu Bratianu, seful partidului liberal - au scris memorii impotriva deportarii, avertizandu-l pe maresal ca este o idee barbara pentru care va trebui sa răspundă.

Miliardarii din spatele relațiilor România - Moldova

Relatiile dintre Romania si Republica Moldova nu vor putea ocoli interesele oligarhilor din aceasta tara. Miliardarii moldoveni isi datoreaza succesul, in principal, legaturilor stranse cu puterea sau cu fostul KGB. Cei mai cunoscuti oligarhi de peste Prut sunt Oleg Voronin si Chiril Lucinschi, fiii unor fosti presedinti, precum si fostul premier Ion Sturza. Un factor-cheie al relatiilor viitoare dintre Romania si Moldova il reprezinta oligarhii care controleaza o buna parte din economia Republicii de peste Prut. Afacerile si interesele acestora in zona ar fi greu de ocolit, avand in vedere influenta pe care o au in Moldova. Cine sunt, asadar, oligarhii ale caror averi – castigate in cea mai saraca tara europeana, potrivit datelor oficiale – i-ar face sa paleasca de invidie pe multi dintre bogatasii planetei?

Românii ocupanți (?) Rușii eliberatori (!)

SĂ NU UITĂM NICIODATĂ...

Strada “A. I. Belski” (după 1990 — Cuza-Vodă) şi-a primit denumirea încă în 1970, în onoarea lui Alexei Belski, cetăţean de onoare al oraşului nostru, Erou al Uniunii Sovietice, combatant legendar, ce a comandat batalionul de asalt, care primul a intrat pe străzile Chişinăului, la eliberarea capitalei noastre de ocupanţii germano-români(?).

Pentru prima dată după 1989, icoane din R. moldova au ajuns în Bucureşti

Până la 24 martie la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti» din Bucureşti va avea loc o expoziţie de icoane basarabene. Expoziţia „Icoana casei» merită văzută fie şi numai pentru faptul că este pentru prima dată după 1989 când icoanele mobile din spaţiul românesc de dincolo de Prut ajung în Capitală. Adevărate opere de artă, dar şi martore ale vremurilor neprielnice credinţei, icoanele acestea fac parte din colecţia lui Petru şi Andrei Costin din Chişinău, tată şi fiu împătimiţi de obiectele de artă şi istorice.

ChișTV: Rezevația de zimbri din Pădurea Domnească

Dosarele securității și legea lustrației

Parcursul Basarabiei de la desfiinţarea URSS până-n zilele noastre a fost unul din cel mai tragic, de altfel cum i-a fost întreaga istorie. De ce se întâmplă asta? E timpul să cunoaştem adevăratele cauze, e timpul marilor întrebări. De ce timp de aproape 20 ani a trebuit să urmăm drumul Golgotei, să ducem crucea suferinţelor. Cine este responsabil de această tragedie, a cui este opera acestei tragedii? De ce nu s-a produs niciodată o schimbare radicală a societăţii, de ce nu s-a creat până astăzi statul naţional, de ce Basarabia n-a depăşit cadrul statului-colonie În ultimii aproape 20 ani Basarabia a fost condusă de trei conducători. Primul a fost Mircea Ivanovici Snegur, casatorit cu fiica unuia dintre generalii KGB care raspundeau de RSSM.

Istoria lui 8 martie - Ziua Internaţională a Femeii

Istoria acestei zile începe în 1910 la nivel mondial, iar în Australia în 1928. Însă femeile socialiste din Statele Unite şi-au serbat pentru prima dată ziua dedicată lor în 1908 şi au ajutat la crearea unei eveniment internaţional cu această temă. Sărbătoarea a fost percepută mult timp drept moment în care erau afirmate drepturile sociale şi politice ale femeilor, precum şi progresele făcute în ceea ce le priveşte. Apărută într-o vreme a marilor tulburări sociale, Ziua Internaţională a Femeii s-a ales şi cu moştenirea protestului tradiţional şi a activismului politic. În anii de dinainte de 1910, destul de multe femei din ţările dezvoltate industrial munceau. Slujbele lor, majoritatea în domeniul textilelor şi al serviciilor casnice, erau însă supuse discriminării sexuale şi erau plătite mult mai prost decât cele ale bărbaţilor.

Din miliție în poliție (cameramanii cu epoleți)

Și eu naivul care credeam că am scăpat de teroarea milițienească, iar dau cu nasul în gard. Zi de zi mă tot împiedic de propriile-miamintiri că am luptat împotriva comuniștilor, că am adus schimbarea, iar când îmi pun întrebarea, care schimbare am adus-o? Din păcate nu am răspuns, înghit doar noduri și mă simt al naibii de prost. Ce vreau să spun ține de ultimile 2 zile, de o recentă nedumerire de-a mea. Ieri, în timpul protestului organizat de Mișcarea Național Creștină, uimitor, la fața locului prea mulți securiști s-au strâns, hai înțeleg eu 1-2 da nu chiar 4-5 securiști la 15 oameni, ca pe timpul lui Voronin mâncai-aș. Au filmat, au ciulit urechile precum griveii, ne-au fotografiat și au urmărit băieții pas cu pas. Asta cum iese fraților, că schimbarea constă în trecerea de la un stat milițienesc la unul polițienesc?

O femeie mută nu poate primi cetăţenia română până nu intonează imnul

O tânără mută din Republica Moldova care locuieşte de 8 ani la Buzău, susţine că nu îşi poate obţine cetăţenia română până nu va reuşi să intoneze imnul de stat. Cetăţeanul moldovean Lilia Ceban s-a mutat în România în 2002, când l-a cunoscut pe Marian Raicu, un buzoian din comuna Gălbinaşi care suferă de acelaşi handicap ca şi ea: sunt surdo-muţi. Cei doi au povestit pentru Adevărul, că după ce s-au cunoscut au hotărât să trăiască împreună la domiciul soţului din Buzău, în speranţa că Lilia îşi va putea obţine într-o bună zi cetăţenia română.