Cine a vrut să-l asasineze pe Voronin?

În sfârşit. În sfârşit s-a găsit cineva care să pună degetul pe rană. Mă refer la curajul Timpului de a critica practica presei basarabene care vede şi scrie doar despre ceea ce se întâmplă în cercurile politice de la Chişinău. Cum se poate, dlor ziarişti, să oferiţi atâta spaţiu problemei maidanezilor din capitală şi să treceţi cu vederea situaţia în care s-au pomenit minorii Victoraş şi Mădălina Movilă din Corlăteni, Râşcani, ai căror părinţi au fost striviţi de o maşină în ajunul Anului Nou? Cum se face că mai toate posturile de radio şi TV, dar şi ziarele, difuzează declaraţiile lui Petrenco, Sârbu, Muntean şi alţi comunişti înveteraţi, care fără niciun argument învinuiesc noua Putere că duce ţara la pierzanie?

De ce „copchiliţele” cu microfoanele în mâini difuzează minciunile lui Reşetnicov precum că în timpul evenimentelor din aprilie 2009 cineva ar fi atentat la viaţa lui Vladimir Voronin? Cum să crezi declaraţiilor lui Petrenco precum că zilnic e ameninţat cu răfuieli fizice, când acesta nu pomeneşte măcar un caz concret? Şi de ce „copchiliţele” cu microfoane în mâini n-au îndrăznit, măcar una, să-l întrebe pe „eroul” Petrenco cine îl ameninţă?

De ce vestita Laguta are dreptul să apară zilnic pe ecranul posturilor TV, evocând probleme de ordin material şi social pentru pensionari, iar bătrânii din Bălţi, spre exemplu, nu au acest drept, dar nici posibilitatea să spună că achită de mai mulţi ani energia termică la preţul de 786 de lei pentru o gigacalorie şi apa potabilă la tariful de zece lei per metru cub?

Intuiesc că ar putea să mi se reproşeze că problema a fost deja abordată şi că e momentul ca această temă să fie încheiată. Personal, sunt însă de altă părere. Această problemă nu poate fi trecută în mapa istoriei până nu va fi soluţionată definitiv. Presa naţională trebuie şi este obligată să elucideze viaţa din provincie. Şi nu doar la nivel de ştiri ale unor agenţii de presă. În această ordine de idei, salut intenţia Cotidianului TIMPUL (dacă e adevărat) de a angaja reporteri în teritoriu. Este o necesitate, un deziderat al vremurilor, ca mass-media de la Chisinău să aibă oameni în teritoriu. Aceasta nu are, pur şi simplu, dreptul să difuzeze marfa pe care o produce fără a oglindi şi problemele concrete cu care se confruntă provincia.

Ştiu, astăzi presa e în declin economic. Îmi mai dau seama că angajarea unor reporteri în teritoriu necesită nişte surse financiare suplimentare. Dar sunt convins că reflectarea „pe viu” a problemelor provinciei va permite ziarelor, posturilor de radio şi TV, dar şi agenţiilor de presă, să-şi netezească imaginea şifonată pe parcursul ultimelor aproape două decenii. Şi mai sunt convins că această schimbare a stării de lucruri va contribui şi la însănătoşirea, dar şi la armonizarea societăţii basarabene.

Pavel Dumbrăveanu,
or. Bălţi

P.S. Apropo de declaraţii. Vin cu propunerea ca nici un ziar, nici un post de televiziune sau de radio şi nici o agenţie de presă din RM să nu difuzeze declaraţii sterpe lansate de politicieni, demnitari, alţi oficiali - de orice culoare politică ar fi ei. Altminteri, ne pomenim în situaţia când trebuie să credem că cineva chiar a vrut să-l asasineze pe Voronin...

timpul.md

Categoria: 7 aprilie, comunisti, revolutie, Voronin